Autor: Sfantul Sinod Editura Institutului Biblic si de Misiune OrtodoxaRegulamentul cimitirelor în Biserica Ortodoxă RomânăBiserica Ortodoxă Română poate depăşi cadrul dreptului de stat și dreptului comun prin specificul lucrării și activității ei și prin po­zi­ția ei juridică autonomă, ca un su­biect apar­te al dreptului inter­na­țional și națio­nal, cu un sistem de drept propriu.Biserica și-a manifestat întotdeauna autonomia prin organele sale de conducere specifice, prin elaborarea de legi, regulamente și proceduri interne care au pus ordine și rânduială în activitatea sa dogmatică, liturgică, canonică și administrativă.În baza autonomiei sale și a dreptului imuabil de a se conduce după statute și regulamente proprii, Biserica Ortodoxă Română a adoptat la finalul anului trecut, prin Hotărârea Sfântului Sinod nr. 11943 din 9-11 decembrie 2020, Regulamentul cimitirelor din Bi­serica Ortodoxă Română. Această adoptare a noului text de reglementare juridico-administrativă este binevenită, ținând cont că vechiul Regulament pentru organizarea și funcționarea cimitirelor din Patriarhia Română data din anul 1977, ultimele modificări și amendamente fiind aduse în anul 2003. Astfel, acest regulament trebuia reactualizat, amendat, completat și republicat potrivit reali­tă­ților, dinamicii și necesităților vieții administrative bisericești. De asemenea, apariția noului regulament reprezintă un bun și potrivit început pentru „Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoa­rea liturgică și culturală a cimitirelor”.Conform structurii oricărui act normativ, Regulamentul cimiti­relor din Biserica Ortodoxă Ro­mâ­nă se împarte în 12 capitole și cu­prinde 51 de articole. Este evi­den­țiat mai întâi temeiul de lege prin care cultele religioase din România pot înființa și administra cimitire confesionale: „Unitățile locale ale cultelor pot avea și întreține, singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru cre­din­cioșii lor. Cimitirele confesio­nale se adminis­trează potrivit re­gu­lamentelor cultului deținător” (art. 28, alin. 1 din Legea cultelor nr. 489/2006).În baza acestei prevederi legale, parohiile, mănăstirile și eparhiile Bisericii Ortodoxe Române au dreptul să înființeze, să administreze și să dețină în proprietate sau folo­sință cimitire, potrivit art. 27, alin. 1 și 2 din aceeași Lege: „Cultele recunoscute și unitățile lor de cult pot avea și dobândi, în proprietate sau în administrare, bunuri mobile și imobile. Bunurile sacre, respectiv cele afectate direct și exclusiv cultului, stabilite conform statutelor proprii în conformitate cu tradiția și practicile fiecărui cult, dobândite cu titlu, sunt insesizabile și imprescriptibile și pot fi înstrăinate doar în condițiile statutare specifice fie­cărui cult”. Astfel, art. 3 din noul re­gulament achiesează la cele enun­țate mai sus și prevede faptul că cimitirele parohiale, ale mănăs­ti­rilor și eparhiilor sunt bunuri sa­cre, neputând fi înstrăinate, schimbate, grevate sau sechestrate, acestea constituind un drept indeniabil al cultului și comunității religioase respective.În baza principiului canonic al loialității față de stat și în baza dialogului interreligios, Biserica Or­to­doxă Română a arătat întotdeauna o deschidere spre comuniu­ne, comunicare și dragoste frățeas­că, spre cei de alte credințe, prevăzând la art. 47, alin. 1 din prezentul re­gu­lament, posibilitatea ca în cimitirul parohial să poată fi înmor­mân­tați și alți credincioși decedați, neortodocși, în cazul în care în localitatea respectivă nu există un cimitir în proprietatea adminis­trației publice locale, aspect prevă­zut de altfel și în art. 28, alin. 2 din Legea cultelor din România: „În localitățile în care nu există cimitire comunale și unele culte nu au cimi­tire proprii, persoanele decedate care aparțineau cultelor respective pot fi înhumate potrivit ritului propriu, în cimitirele existente în funcțiune”.Din perspectiva organizării și sistematizării cimitirelor, o noutate ...