Bogdan retraieste religiozitatea devotiunii pentru poezie si mai ales retraieste brutal poezia ca ontologie ca act definitoriu si chiar intemeietor al fiintei. Desi e un prozator irevocabil un eseist-hermeneut de evidenta competenta si un matematician de performanta despre care nu pot spune insa nimic esentiala in devenirea si rostuirea lui existentiala a fost poezia aceasta zice el a fost o experienta fara de care nu as fi nimic . Miza existentiala a poeziei e una paroxistica iar ideea despre poet invoca toata mitologia eroica despre vocatia si rostul acestuia dar si despre capacitatea lui de a ridica existenta la limita autodistrugerii si de a trai intr-o intensitate spasmatica Poetul precizeaza el intr-o notita se realizeaza in acele stari in care orice faptura omeneasca s-ar distruge. Poetul e asadar eroul intensitatii maxime cel care ridica registrul uman la un grad de intensitate inumana. Al. Cistelecan