Mi s-a parut ca pot vedea in acest volum de nuvele si un epos al iubirii consacrate de taina nuntii, cu adancimi pe care m-am simtit indemnat sa le citesc intr-o cheie simbolica, intemeindu- ma pe indiciile autorului. Sfera Nuvelelor exemplare se deschide, in „Prolog catre cititor“, cu un portret al artistului la batranete – singurul portret autentic al lui Cervantes, de altfel – si se inchide cu imaginea scriitorului in act: stegarul Campuzano isi viseaza opera, si-o istoriseste si e visat el insusi de ea, motiv pe care avea sa-l preia Borges. La mijloc, fascinanta forfota pestrita a vechii Spanii si a lumii mediteraneene se ordoneaza in puternice linii de forta simbolice. (Sorin MARCULESCU)