Tema principala a acestei poezii si totodata cuvantul ei cheie este frumusetea. Nu stiu daca este vorba de un alt tip de frumusete decat cea convulsiva a modernitatii, dar ea reprezinta o expresie a transcendentei. Poemul constituie deschiderea initiatica catre ea, o incarneaza, este hierofania ei, traversand lumea aceasta pentru a se prelungi intr-o alta. Nicolae Teoharie considera ca poemul este purtatorul unei astfel de frumuseti, de aici si un fel de deschidere neasteptata a poemelor sale, uneori prin metafora, alteori prin imagine catre un alt cer. Nu spun prin aceasta ca poetul scrie o poezie metafizica, subiectul nu este o alta lume, ci, dimpotriva, aceasta este lumea, lumea „lupului de apartament“, concentrand alefic totul intr-o bucatarie. Numai ca oricat de tragic si letargic ar parea tabloul vietii, el ramane mereu unul frumos. (Angelo Mitchievici)