Aceasta femeie un suflet sfant era foarte inalta era gigantica. Desigur la sfarsit s-a cocosat umbla cu ajutorul bastoanelor apoi in scaunul cu rotile. Cu timpul oasele i-au crescut peste masura si s-au deformat. Odata eram langa ea cand un os din spate i-a intepat pielea si a iesit afara asa cum spusese Parintele Porfirie. Avea gigantism. Dar si asa ca o adevarata Tavita a zilelor noastre Maria s-a pus in slujba aproapelui cu tot sufetul si cu mult patimitorul ei trup. Multi oameni clerici si laici povatuiti si ajutati de dragostea ei de mama si-au aflat calea si si-au indeplinit menirea in aceasta viata unora le-a fost indeajuns doar un cuvant de la ea altii au primit ajutor financiar prin mijlocirea sa iar pentru altii a fost ca o lumina calauzitoare in ceasul durerii. Mitropolitul Athanasie de Limassol