Crevasa adanca dintre extreme reveleaza o umanitate abisala de o autenticitate si o tensiune care ne amintesc sunetul aproape uitat al marii poezii. Cu Federeii si All Death Jazz Nicolae Avram si-a definit un spatiu inconfundabil pe harta poeziei contemporane exprimand prin galeria de portrete din lumea orfelinatelor dramatismul conditiei noastre de fiinte aruncate in lume . Acel lirism al precaritatii ontologice al handicapului si transgresarii umanului era filtrat acolo printr-o multitudine de voci si biografii. Marea din spatele caselor de piatra cu acoperisul rosu coboara in nucleul elegiac al federeilor constituind un concentrat de subiectivitate ce intensifica si purifica monstruosul conglomerat de pulsiuni abisale nostalgii culpe esecuri existentiale aspiratii. Poezia traieste aici intre iruptia viziunii si haloul ei mistic impacand dicteul cu simbolul. Poetul blestemat se misca in aceeasi lume a vinovatilor fara vina a dezmostenitilor prin simplul fapt ca s-au nascut intr-un straniu peisaj de spectre paradis bantuit sau infern hieratic unde fuzioneaza demonicul si angelicul iar cruzimea atrocitatea incestul crima se autoflageleaza dostoievskian prin rugaciune. Bolgiile prelungesc orizonturi marine si privelisti exotice cu delfini iguane pasari femei fantasmand o puritate imposibila mesa neagra a stigmatizatului capata accente de invocatie psaltica. O. NIMIGEAN