Prins de vartejul unei tot mai stranii stari de somnambulism parca, poetul vegheaza echilibrul lumii acesteia si, pentru ca luciditatea-i exacta – ca luciul Sabiei de Damasc – patrunde miezul lucrurilor si in lumina de smirghel a acesteia servul lirei constata degradarea, conformismul si religia confortului, intronate la banchetul contemporaneitatii, decat sa se tradeze, artistul alege masca hamletiana a nebunului sau masca lui Sisif. Totul, pentru a se mentine pe linia de plutire. Totul, pentru a ramane fidel lui insusi. Totul, pentru a intarzia in raza Vocatiei.Aceasta isi propune si reuseste Borce Panov – unul dintre cei mai importanti poeti daruiti lumii de Macedonia. Si noi il sprijinim si il salutam cu caldura, urmarind modul admirabil in care e trasata linia diminetii dinspre inima unui poet spre lume. (Aura Christi)