in parteneriat cu Ed. Eikon Inteligenta materiei a fost catalogata drept o adevarata gura de aer intr-un regim al oprimarii si desi au trecut multi ani de la aparitia primei editii lucrarea nu si-a pierdut din actualitate ci dimpotriva. Dumitru Constantin Dulcan O carte care a bulversat lumea stiintifica romaneasca pentru ca avea curajul sa aduca in discutie o viziune asupra lumii si a universului ce parea pierduta pentru totdeauna. Erau timpurile materialismului dialectic iar cuvinte precum suflet isi pierdusera orice semnificatie. Lumea nu mai era decat o masinarie la fel si oamenii. Constiinta nu mai era decat produsul materiei superior organizate . Dumnezeu fusese izgonit din lumea oamenilor in numele unei stiinte restrictive si ai carei ochi erau acoperiti cu ochelari de cal. ... . Inteligenta materiei era o carte in care pe baza cercetarilor care se desfasurau in lume dar si pe baza propriilor sale cercetari Dumitru Constantin arata faptul ca in spatele aparentei solide a materiei exista un principiu energetic si informational care organizeaza universul in formele pe care le cunoastem. Ca dincolo de obiectele mecanice ale lumii mai exista ceva o esenta inefabila greu de cuprins in conceptele obisnuite despre materie care constituie adevarata baza a universului cunoscut. - Formula As PROLOG Cum s-ar putea vinde sau cumpara cerul ori caldura pamantului Ideea ni se pare stranie. Daca prospetimea aerului si murmurul apei nu ne apartin cum le putem vinde Pentru poporul meu nu exista colt al acestui pamant care sa nu fie sacru. Un ac de pin care sclipeste un mal nisipos o bruma intinsa in mijlocul padurii intunecate totul este sfant in ochii si in memoria celor din poporul meu. Seva care urca in arbori poarta in ea credinta Pieilor Rosii fiecare luminis si fiecare insecta sunt sacre pentru memoria si credinta poporului meu. Cand albii merg la ceruri si uita locul natal mortii nostri nu-si uita niciodata acest pamant frumos pentru ca el le este mama. Noi facem parte din pamant si el face parte din noi. Florile sunt surorile noastre cerbii caii vulturii sunt fratii nostri crestele stancilor roua preriilor caldura din pieptul poneilor si omul apartin aceleiasi familii. Acest pamant este sacru pentru noi. Iar apa scanteietoare care se pravaleste in rauri si paraiase nu este numai apa ea este sangele stramosilor nostri. .. Trebuie sa-i invatati pe copiii vostri ca pamantul nostru este sfant ca fiecare imagine ce se reflecta in apa clara a lacurilor este ca o fantoma care vorbeste despre intamplari despre amintiri ale vietii celor din poporul meu. Murmurul apei este vocea tatalui meu. Raurile sunt surorile noastre ele ne astampara setea ne poarta canoea si ne hranesc copiii. Daca noi va vindem pamantul nostru va trebui sa va amintiti toate acestea si sa-i invatati pe copiii vostri ca raurile sunt surorile noastre si ale voastre si de aceea trebuie sa le iubiti ca pe fratii vostri. Noi stim ca omul alb nu intelege modul nostru de a vedea lucrurile. Pentru el o palma de pamant face cit oricare alta pentru ca el este un strain care vine in noapte isi ia de pe pamant ceea ce ii trebuie si-l paraseste. Pamantul nu-i este frate ci dusman. Isi uita mormantul tatalui sau si isi creste copiii fara dragoste de pamantul natal... El trateaza pe mama sa pamantul si pe tatal sau cerul ca pe lucruri care se pot cumpara jefui sau vinde asemenea oilor si perlelor colorate. Lacomia sa va saraci pamantul si-l va lasa pustiu. Eu nu stiu nimic modul nostru de a fi difera de al vostru ... Nu exista un colt linistit in orasele omului alb. Nicaieri nu se aude cresterea ierbii primavara sau bataia aripilor de fluturi. Dar poate ca este asa pentru ca eu sunt un salbatic si nu inteleg. Zgomotul din orase te asurzeste. Ce ramane din viata daca nu poti asculta clipocitul apei si cantecul broastelor in noapte Dar poate este asa pentru ca eu sunt un salbatic si nu inteleg. Indianul prefera adierea vantului care mangaie oglinda iazului si mireasma vantului spalat de ploaia de amiaza sau parfumat de pini. Aerul este scump omului rosu pentru ca toti impart acelasi suflu. Animalul arborele si omul - toti respira la fel. Omul alb nu pare sa perceapa aerul pe care il respira. Asemenea unui muribund el nu-i mai recunoaste mirosul... Trebuie sa stiti ca aerul este cu mult mai pretios si ca suflul aerului este acelasi in toate lucrurile care traiesc. Aerul care a dat stramosilor nostri prima lor respiratie primeste de asemenea ultima lor privire. Si daca ne vindem pamantul voi trebuie sa-1 pastrati curat si sfant pentru ca omul sa poata simti mangaierea vantului si dulceata campului in floare... Daca hotaram sa va vindem pamant voi pune o conditie omul alb trebuie sa trateze animalele de pe acest pamant ca pe fratii si surorile sale. Eu sunt salbatic si nu inteleg un alt mod de a trai. Am vazut miile de bizoni care putrezeau in preerie lasati acolo de omul alb care i-a