Spre mijlocul secolului al XII-lea regii Angevin-Plantagenet care domneau in Anglia si isi aveau originile in Bretania Normandia si Anjou isi construiau un mare regat care pe langa Anglia include si o mare parte din Franta. Casatoria dintre Henric al Il-lea si Eleonora de Aquitania in 1152 avea sa pecetluiasca un vast program hegemonic de acum regatul lui Ludovic al VII-lea al Frantei care fusese primul sot al lui Eleonora si caruia regele Angliei ii era vasal pentru teritoriile franceze nu mai era atat de vast pe cat era cel al rivalului sau de peste Canalul Manecii chiar daca Ludovic a continuat sa fie stapanul feudal al unor vaste teritorii. Aceasta situate a generat o stare de continua tensiune si emulatie la care se adaugau dificultatile monarhiei Angevin-Plantagenet care domnea peste o Anglie in care normanzii s-au impus in mod violent asupra anglo-saxonilor. Prin urmare a fost necesar ca dinastia anglo-franceza sa gaseasca sau sa inventeze fie pentru celtii insulari si anglo-saxoni cat si pentru normanzi un precedent o descendenta regala care sa innobileze si sa reuneasca cele doua descendente care se aflau de o parte si de alta a Canalului Manecii. Ambele in egala masura referitor la vechime si sacralitate sa poata concura de pe aceeasi pozitie cu monarhia franceza care isi are centrele sacre la Reims unde se pastra Amfora Sacra care continea mirul adus de ingeri pentru ungerea suveranilor iar in abatia Saint-Denis era pastrat drapelul sfant Oriflamme daruit chiar din mana Domnului lui Carol cel Mare cat si cu Imperiul romano-germanic care si-a dobandit sacralitatea de la Capela Palatina din Aachen unde erau adapostite relicvele lui Carol cel Mare imparatul franc pe care Frederic Barbarossa l-ar fi canonizat in 1165. Traducere de Corina Sima