Si de undeva aproape sau departe in amintire sau in vale un glas canta barbar o melopee de pe vremea Zeilor cand luna rasarea cu umbrele galopului Centaurilor. Am stat fara un cuvant muti si stransi unul in altul pe muchea vremurilor ascultand cantecul intaiului pastor si talangile intailor turme cu Zeii aplecati peste umerii nostri. Si cand am regasit din nou alaturi ochii Tiei m-am intrebat De cate mii de ani o iubesc caci ceea ce batea in inima mea pentru ea vecin cu stelele era mult mai adanc si mai vechi decat privelistea in care-am regasit-o tot alaturi de mine.