Traducere de Florin Oprina La saisprezece ani Otoko se indragosteste de Oki un scriitor de treizeci de ani insurat iar relatia lor se sfarseste tragic. Dupa o depresie ingrozitoare si o tentativa de sinucidere Otoko pare sa-si gaseasca linistea. Isi descopera si vocatia de pictorita. Are succes si dupa doua decenii o vedem ducand o viata linistita alaturi de Keiko o ucenica uluitor de frumoasa dar excentrica in ale carei tablouri abstracte deslusim o violenta de neinteles. Reintalnirea cu Oki care o cauta tulbura echilibrul lui Otoko. Mai mult va declansa o noua tragedie. Caci dorind sa o razbune pe maestra si probabil geloasa pentru ca femeia matura inca pare atasata de barbatul care a distrus-o fara sa vrea Keiko incepe un joc periculos al seductiei si minciunii al ademenirii si respingerii al dragostei si al mortii. La inceput a fost dragostea frumusetea intalnind frumusete. O poveste oarecare cu o fata indragostita de un scriitor casatorit. Apoi cand frumusetea se transforma in intristare dragostea nu mai e ca oricare alta devine carte devine tablou. Romanul frumusetii si tristetii lui se numeste O fata de saisprezece ani. Tabloul ei se numeste Inaltarea nou-nascutului la Ceruri. Cand tanara de saisprezece ani ajunge o pictorita cunoscuta de patruzeci de ani are loc revederea tristetea intalnind tristete in zvonul clopotelor de Anul Nou. Atunci apare o fata razbunatoare poate trista sau poate doar frumoasa care schimba povestea. La sfarsit dragostea s-a transformat pe neobservate din frumusete care intristeaza in tristete care infrumuseteaza. De aici stralucirea lacrimilor din ultima fraza. IOANA PARVULESCU