I se paru, stand asa sprijinit de zidul: acela rece si ostil, ca intunericul incaperii in care statea e de fapt propriul intuneric in care a bajbait pana acum, neluand in seama obiectele de care se lovise pana acum, crezand ca existenta lor in drumul vietii lui era doar accidentala, nedandu-le vreo semnificatie sau o atentie anume...Reusise sa ajunga la capatul tunelului, sa arunce dincolo de geam balastul acelei nopti, sa invinga spectrele unei oglinzi mincinoase si, intoarse celalalta fata a oglinzii pentru a iesi, inca o data, la lumina, la viata.