Tu ma nspaimanti cu visuri si n spaime pui vedenii zburdalnicul meu suflet rupandu-mi-l de duh si oasele de moarte. Ca nu traiesc cat veacul sa ndur la nesfarsit ci lasa-ma in pace cu viata-mi gaunoasa ... Ce-i omul ca Tu Insuti l-ai ridicat in slavi ce-i omul ca Tu Insuti sa nu-l scapi din vedere sa ai un ochi asupra-i din seara pana n ziua si n ceasu-i de odihna sa-l iei la intrebari O pana cand ma nvalui si pana cand m acoperi si pana cand n am tihna nici sa-mi inghit scuipatul Dac am gresit ce oare sa fac eu ci spune-mi Tu Cel ce pan si gandul din om il sfredelesti ... De ce m ai pus pe mine sa-Ti stau eu impotriva si sarcina sa-Ti fiu De ce faradelegea Tu nu vrei sa mi-o uiti si pentru ce pacatul din mine nu mi-l speli ... Si-acum merg in pamant curand s-o face ziua dar eu nu voi mai fi. Iov 7 14-21