Ai ars pana ai devenit praf de stele cenusa nemuritoare. Ai ars de dor nebun si te-ai facut scrum la picioarele mele. Sa-ti amintesc ca asa eram si eu la inceput Oricum degeaba as face-o ca tu ai ajuns sa fii mort de mult. Ai ars cerule cu tot cu soare luna stele si nori. Ai ars neincetat si ne-ai ars si pe noi. Fara sa spui adio lumii tu ai murit de tot. fragment poezie Ai ars cerule de Elena Bontea