Intr-un survol tematic si demonstrativ clar relevand raportul gandirii cioraniene cu filosofia in ideea descifrarii acestui ethos particular care e cel al ganditorului privat Adrian Buzdugan pastreaza pe cat posibil o abordare echidistanta lucida si rafinata fara a evita insa afirmatiile categorice inserate in demersul care desi afirmat subiectiv nu e mai putin convingator. Intr-o limba supla si plastica ce-l onoreaza pe marele stilist de care se ocupa argumentatia curge alert iar lectura nu este doar instructiva ci si incitanta si placuta. Calitatile hermeneutice ale autorului sunt neindoielnice el oferind prin aceasta carte un breviar filosofic intr-o arhitectura solida cu distinctii precis operate explicitarile variilor chei de interpretare fiind bine ancorate intr-o bibliografie extinsa densa. SIMONA MODREANU La capatul unui demers hermeneutic consistent Adrian Buzdugan incheaga portretul reflectiei autentice a unui antifilosof o imagine atipica in raport cu paradigma filosofiei sistemice si care conteaza finalmente ca o forma de filosofie. O forma insa antisistemica dar nu lipsita de coerenta de o anume sistematizare cu un metabolism cumva descendent prin razele resemnarii actelor de gandire cu accentele semantice puse neincetat pe incarcatura tragica a zadarniciei vietii pe scepticismul rostului pe care-l are omul in lume o fiinta ca la Blaga iremediabil cazuta. Cu cartea sa la subsuoara Adrian Buzdugan intra astfel pe poarta cea stramta a rezervatiei Cioran un spatiu al carui ideo bio-sistem e conservat si valorificat fidel si prin exegeza sa. ION DUR