La 40 de ani de la fondarea pe 3 martie 1977 a Cenaclului de Luni si la 33 si jumatate de la interzicerea sa in toamna lui 1983 cand la inceput de an universitar nu i s-a mai permis sa-si reia sedintele saptamanale momentul e potrivit si pentru aniversare si pentru un bilant. Cifra in sine impune. Schimbarea de prefix de la 30 si la 40 si e o borna semnificativa. Cu atatea decenii de activitate scriitoriceasca in spate o serie intreaga de fosti lunedisti au facut cariere spectaculoase ori macar meritorii au publicat multe carti au innoit mentalitatile si retoricile poeziei romanesti in special ale poeziei contribuind si la evolutia prozei a dramaturgiei a criticii grabind tranzitia literaturii autohtone de la neo modernitate la postmodernitate. Au trecut anii si deceniile cu tot felul de peripetii. A cazut regimul totalitar care tolerase cenaclul pana cand a simtit ca reprezinta un prea mare pericol si l-a interzis. In sfertul de secol si mai bine de postcomunism scurs si el intre timp lunedistii au continuat sa scrie dar au si construit institutii culturale literare editoriale au participat la innoirea universitatilor s-au implicat si in viata politica ori mediatica sustinand energic progresele democratice ale tarii. Au platit si un pret amar poate uzura tineretii traite sub o dictatura poate eforturile epuizante ale perioadei de dupa 1989 explica plecarea prematura a prea multor lunedisti catre o lume mai buna. E vorba totusi de o grupare literara inca vitala cu destui reprezentanti foarte productivi si care mai au putintel pana la senectute in orizontul mai larg al primei generatii literare romanesti postmoderne la randul sau aflata in plina desfasurare pe scena culturala contemporana. Bilantul e deci doar unul de etapa . Autorii