O entitate ubicua eul poetic al Ioanei Isac se roteste ametitor deasupra lucrurilor se apropie si se indeparteaza de ele diluandu-si esenta in imaginile pe care le surprinde. Aliajele textuale se produc la temperatura emotei a spasmului interior determinat de reactivarea unor conflicte refulate. Rasucite unul in celalalt trupul si sufletul la fel ca realul si imaginarul formeaza un miraj ciudat o holograma. In febrila cautare a adevarului parasit iin imagine sunt anulate diferentele dintre concret si abstract. Trecerea de la o stare la alta din obscuritatile profunzimii spre limpezimea suprafetei gandirii si inapoi are loc in plina viteza astfel incat putem intui destinatia poeziei semnate de Ioana Isac. Oxana Gherman