Caprioara este o povestire frumoasa si foarte impresionanta. Autorul surprinde in cateva fraze dragostea si grija caprioarei fata de iedul ei. Sentimentul de dragoste de mama pentru fiinta careia i-a dat viata a hranit-o cu laptele ei i-a purtat grija ocrotind-o o determina sa se sacrifice pentru a o salva de la o moarte sigura In fata ei de sub o cetina ochii lupului straluceau lacomi. Un salt si iedul ar fi fost sfasiat. Atunci caprioara da un zbieret adanc sfasietor cum nu mai scosese inca si dintr-un salt cade in mijlocul luminisului. Lupul vazand prada mai mare uita iedul si se repede la ea... Prabusita la pamant sub coltii fiarei caprioara ramane cu capul intors spre iedul ei. Si numai cand acesta inspaimantat se topeste in adancul padurii caprioara simte durerea iar ochii i se turbura de apa mortii. Jertfa caprioarei pentru a salva viata iedului ei trezeste in fiecare dintre noi sentimente adanci imposibil de sters vreodata.