Blister-ul cu care debuteaza Gabriela Feceoru e deopotriva un memorial de trauma si un exercitiu de exorcizare.Trauma biografica e purtata ca un stigmat transparent sub orice secventa iar exorcizarea foloseste reteta nonsalantei in transcrierea de cotidiene sau anamneze. Dar o nonsalantacare merge in stil dansant ce-i drept spre punctele de implozie ale anxietatii spre momentele negre in care am vrut sa moara si mana care scrie sau in care rugaciunea devine contra-rugaciune. Gabriela prefera scriitura hieratizata enuntul verticalizat o poetica asadar a rozariului de nominale si a murmurului firav de frustrari a incidentelor sentimentale cu unhappy-end si a starilor de destramare.Dar la Gabriela tocmai ceea ce e mai firav e mai tare. Al. Cistelecan